Floppy and the water - Belgium story

And the Class 4ºA made this beautiful draws...

Floppy and the water - Belgium story

In our School we already read and saw this beautiful story. And we have made this beautiful draws about the story. (Correeira's Kindergaten - Class2)

 Miriam, 3 years

 Santiago - 4 years

 Giovanna - 4 years

 Alisa - 4 years

 Tiago - 5years

 Maria Inês - 5years

 Carlota - 3 years

 Martim - 5 years

 Diana - 5 years

 Sarah - 4 years

 Refano - 5 years

 Gonçalo - 4 years

 Sofia - 3 years

 Mafalda - 5 years

Luan - 5 years

Belgium Story in Portuguese Language

Floepje e a água

No meio de uma grande Floresta vivia um animal muito estranho. O seu nome era Floepje. Nadava como um peixe e voava como um pássaro. Floepje também sabia correr, mas não era muito rápido. Ele vivia num bonito lago com água muito cristalina.

Certo dia, Floepje decidiu que gostava de partir numa grande Aventura. Pegou na sua mochila, onde colocou alguma comida, e partiu.

O seu amigo caracol Sloompie partiu com ele.

Após caminharem bastante, estavam os dois cansados e com muita fome. Sentados no chão, comeram a comida que levavam na mochila.

- Não posso caminhar mais, estou demasiado cansado. Vai sem mim! -disse o seu amigo Sloompie.

- Também não consigo caminhar mais. -respondeu o Floepje. – Mas posso voar! Não posso levar a mochila comigo, é demasiado pesada.

- Eu tomo conta da tua mochila até regressares. -disse-lhe o Sloompie.

- Boa!!! -respondeu o Floepje todo sorridente. Eu encontrarei qualquer coisa para comer, ao longo da viagem.

E assim, Floepje bateu as asas e voou bem alto no céu, voou para bem longe da Floresta. Começou a ver casas… era uma vila com um rio a atravessá-la.

- Yuppi!!! -gritou o Floepje. – Vou dar um bom mergulho naquela água!

E mergulhou. Nadou, nadou e viu passar por ele um peixe.

- Bom dia Senhor Peixe, como está? - perguntou o Floepje.

- Mal, muito mal. Estou doente! Esta água não está boa, está muito suja.

- Oh não!!! -gritou o Floepje. - Eu gosto tanto disto! – exclamou, continuando a nadar.

De imediato, ficou com dores de cabeça e de estômago, os seus olhos ardiam…tudo lhe doía e mal se conseguia mexer.

Nadou até à superfície para apanhar um pouco de ar. Agarrou-se à erva que crescia na margem do rio e murmurou:

- Ajuda-me, estou muito doente!

Estava tão adoentado que começou a chorar.

Por sorte, Bert e Lien, quando saíam da escola, passavam sempre à beira do rio e viram Floepje.

- Olha! -gritou o Bert. – Estou a ver um pequeno animal, vou apanhá-lo.

- Cuidado! -pediu Lien. – Toma, agarra-te a esta corda para que não caias na água.

Bert atou a corda à volta da cintura e Lien pegou na outra ponta e enrolou-a à volta de uma árvore que ali estava. Bert aproximou-se, com muito cuidado, da beirinha da água e apanhou o Floepje com o seu boné.

- Boa, está salvo! -festejou o Bert.

- Obrigada. -agradeceu o Floepje. – Estou tão doente, por causa desta água suja. Quem conseguirá curar-me?

- Vamos pedir ajuda ao meu pai. -disse o Lien. – Ele trabalha num centro de limpeza ambiental, e neste momento estão a tratar desta água poluída. Ele vai ajudar-nos.

As duas crianças correram ao encontro do pai de Lien.

Assim que percebeu o que se estava a passar, o  pai de Lien foi buscar uma  taça com água limpa e algumas plantas.

Lien colocou lá dentro o Floepje, deu-lhe um beijinho e ordenou-lhe:

- Agora descansa um pouco!

No dia seguinte, Floepje sentia-se muito melhor.

- Yuppi!!! O nosso pequeno amigo está curado! –gritaram em simultâneo  as duas crianças.

- Pai, como é que a água do rio ficou poluída? –perguntaram preocupados Bert e Lien.

- São as pessoas que sujam a água. -respondeu o pai do Lien. – Quando limpamos as nossas casas, a nossa loiça ou quando vamos à casa de banho, poluímos a água do rio. A água vai das nossas casas, através de canos, por baixo da terra até desaguar no rio. Também o excremento dos animais, como o das vacas e dos porcos, é despejado no rio. Há, ainda, fábricas que produzem plástico, tintas, aço e outros produtos que depositam no rio os seus resíduos e envenenam a sua água.

- E as fábricas que constroem brinquedos? -perguntou o Bert.

- Sim, essas também. -respondeu o pai de Lien.

- As pessoas podem tratar a água do rio e transformá-la em água limpa, outra vez? -perguntou Floepje.

- Claro que sim. -disse o pai de Lien. – Mas não é muito fácil. Agora, no centro de limpeza ambiental, estamos a colocar novos canos, por baixo da terra, que levarão as águas poluídas para uns tanques enormes, onde serão tratadas e só depois serão escoadas para os rios.

O pai de Lien, entusiasmado, continuou a explicar-lhes:

- Teremos de ser mais cuidadosos com a água que gastamos e não deveremos despejar óleos, tintas e produtos tóxicos nos canos da água. Deveremos levar esses produtos para os centros de reciclagem. As fábricas deverão ter o cuidado de desinfetar as descargas que irão para os rios. Os agricultores deverão ter cuidado com o estrume dos seus animais. Se todos tivermos cuidado, seremos bem-sucedidos e não haverá poluição nas águas dos rios.

- Nós seremos mais cuidadosos e não deitaremos lixo no rio. – prometeram os dois amigos.

-Será fantástico! Não voltarei a ficar doente quando nadar nestas águas, e os meus amigos peixes ficarão saudáveis! –exclamou o Floepje todo contente.

Floepje adorou conhecer novos amigos, mas sentia muitas saudades de casa. Queria voltar rapidamente para o lago no meio da Floresta, reencontrar o Sloompie, que ficara a tomar conta da sua mochila e que provavelmente estaria preocupado com a sua demora.

Floepje, agradeceu a Lien e Bert,  despediu-se e preparou-se para partir.

- Voltas um dia para nos visitar? – perguntaram, em coro, as duas crianças.

- Claro que sim. -afirmou Floepje. – Lembrar-me-ei sempre de vós, meus bons amigos, e voltarei todos os anos. Adeus!

Belgium story in English language

Floepje and the water

In the middle of a large forest lives a weird little animal. Its name is Floepje. It swims like a fish and flies like a bird. Floepje can run as well, but not fast. He lives in a beautiful pond with clear water. One day, Floepje wants to go on an adventure. Floepje takes his backpack, puts food in it and leaves. His friend, Sloompje the snail, goes along with him.

After walking for a very long time they are both tired. They are very hungry. They eat the food from the backpack en rest in the grass. “I can’t go further, I’m too tired”, Sloompje says, “go on without me”. “I also can’t walk any further”, Floepje says, “but I can fly. What should I do with my backpack? It’s too heavy to carry on my back when I fly”. “I’ll take care of your backpack until you come back”, Sloompje says. “Good”, Floepje smiles, “I’ll find something to eat along the way”.

He flutters his wings and flies high in the sky. Floepje flies very far beyond the forest. Suddenly, he sees houses from people. A whole village. Across the village is a small river. “Yippee”, Floepje shouts, “I’ll take a cool splash in the water, that’s nice”. He dives into the water.

He swims and swims and likes it a lot. Suddenly, a fish passes by. “Good day, mister fish, how are you?” Floepje asks. “Bad”, the fish says, “I’m ill. The water is not healthy here, it’s filthy”.

“Oh no”, Floepje shouts, “I like it here!” and he swims along cheerfully.

All of the sudden, he has a headache, and a stomach ache, and his eyes itch. Everything hurts and he almost can’t move anymore. He swims up to the surface to get some air. He holds on to the grass that grows by the side of the river. “Help, I’m so ill, I’m dying”, Floepje cries.

Luckily, Bert and Lien pass by. After school they are always walking home by the water. “Look”, Bert calls out, “I see a little animal. I’ll go grab it.”

“Careful”, Lien says. “Here, tie my jumping rope around your tummy, so you won’t fall into the water.” Bert ties the end of the rope around his tummy and Lien ties the other end to a tree. Bert carefully approaches the riverside.

He fishes Floepje out of the water with his cap. “Hurray, he’s saved”, Bert cheers. “Thank you”, Floepje says, “but I’m so ill of the filthy water. Who can cure me?”

“Come on”, Lien says, “let’s go to my father. He works at the Flemish environmental community. They try to clean the filthy water. He’ll help us.”

The children run to Lien’s father with Floepje. Her dad fetches a bowl with clean water and a few water plants. Lien puts Floepje in the bowl. “You rest now”, she says and gives Floepje a kiss.

The next day, Floepje is feeling a lot better. “Hurray, our little friend is cured”, the children shout.

“But daddy, how is the water in the river so filthy”, they ask. “The people make the water filthy”, he responds. “When we clean our floors, do dishes or go to the toilet, we pollute the water. That filthy water runs through the pipelines under the ground to the river. That’s what makes the river so grubby.”

“Also, the dung from the cows and the pigs gets in the water sometimes. People build factories where they make anything: plastic, paint, iron, electricity, … Filthy water and poison from those factories also end up in the river through the pipelines.”

“Even the factories that make candy and toys?” Bert asks. “Yes, sometimes”, Lien’s dad answers.

“Do the people try to make the rivers clean again?” Floepje asks. “Sure”, Lien’s father says, “but that’s no so easily done. They build large round tanks where all the filthy water fits in. In those tanks the water is cleaned. They put new pipelines into the ground. This way, the filthy water from the kitchen and the toilet goes into the tanks instead of to the river.”

“We should use less tap water. And we should definitely not throw oil, paint or poison in the water. That belongs in the recycling centre. The factories should also clean their water as much as possible before it streams into the river. The farmers should use less manure on their acres. If everyone tries hard, we will succeed!”

“We will also try hard and not throw rubbish in the river”, Lien en Bert say.

“That’s good”, Floepje smiles, “then I won’t be ill again when I swim in the water. And neither will my friends the fishes.”

Floepje likes spending time with Lien and Bert. But most of all, he wants to go home. To his pond in the forest, to Sloompje, who is still taking care of his backpack and starts to worry about Floepje.

Floepjes says goodbye to Lien and Bert. “Will you come back later?” the children ask him. “Yes, of course”, Floepje says, “we will always remain good friends and I’ll visit every year. Bye!”   

Belgium story in Estonian language

Floepje ja vesi (Eestis: Lope ja vesi)

Keset suurt metsa elab imelik väike loomake. Kelle nimi on Floepje. Ta ujub nagu kala ja lendab nagu lind. Floepje võib ka joosta, kuid mitte eriti kiiresti. Ta elab kaunis tiigis, kus on selge puhas vesi. Ühel päeval soovib Floepje minna seiklema. Floepje võtab oma seljakoti, paneb sinna toitu ja asub teele. Tema sõber tigu Sloompje läheb koos temaga.

Pärast väga pikka aega kõndimist, on nad mõlemad väsinud ja väga näljased. Nad söövad toitu seljakotist ja puhkavad rohul.

"Ma ei saa minna edasi, ma olen liiga väsinud", ütleb Sloompje: "mine ilma minuta".

"Ma ka ei saa enam edasi kõndida," ütleb Floepje, "aga ma saan lennata. Mida ma peaksin oma seljakotiga tegema? See on liiga raske kanda seljas, kui ma lendan".

"Ma hoolitsen su seljakoti eest, kuni sa tagasi tuled," ütleb Sloompje.

"Väga hea", Floepje naeratab: "Ma leian midagi söödavat tee peal".

Ta lehvitab oma tiibu ja lendab kõrgel taevas. Floepje lendab väga kaugele metsast. Äkitselt näeb ta inimeste maju. Terve küla. Teispool küla on väike jõgi.

"Yippee", hüüab Floepje: "Võtan jaheda supluse vees, see on tore". Ja sukeldub vette.

Ta ujub ja ujub ning see meeldib talle väga. Järsku üks kala möödub.

"Ilusat päev, härra kala, kuidas sul läheb?" Küsib Floepje.

"Halvasti", vastab kala: "Olen haige. Vesi ei ole siin tervislik, see on räpane".

"Oh ei", hüüab Floepje: "Mulle meeldib siin!" Ja ujub rõõmsalt edasi.

Järsku on tal peavalu ja kõhuvalu ning tema silmad kipitavad. Terve keha valutab ja peaaegu ei saa enam liikuda. Ta ujub pinnale, et saada õhku. Ta hoiab jõe külgedel kasvavast rohust kinni.

"Appi, ma olen nii haige, ma olen suremas".

Õnneks Bert ja Lien lähevad sealt mööda. Pärast kooli nad alati jalutavad koju jõe äärt pidi. "Vaata," hüüab Bert, "ma näen väikest looma. Ma lähen aitan teda. "

"Ettevaatlikult", ütleb Lien. "võta, seo mu hüppenööri ots ümber oma kõhu, et sa vette ei kukuks“. Bert seob nööri otsa oma kõhu ümber ja Lien seob teise otsa puu külge. Bert läheneb ettevaatlikult jõekaldale.

Ta õngitseb Floepje veest välja oma mütsiga.

"Hurraa, ta on päästetud", Bert rõõmustab.

"Tänan teid," ütleb Floepje, "aga ma olen nii haige sellest räpasest veest. Kes saab mind ravida? "

"Tule," ütleb Lien, "lähme mu isa juurde. Ta töötab Flaami keskkonna teenistuses. Nad püüavad puhastada seda saastatud vett. Ta aitab meid. "

Lapsed jooksevad Lien´i isa juurde Floepje´ga. Tema isa toob kausi puhta veega ja mõned veetaimed. Lien paneb Floepje kaussi.

"Sina nüüd puhka", ütleb ta ja annab Floepje´le musi.

Järgmisel päeval tunneb Floepje ennast palju paremini.

"Hurraa, meie väike sõber on ravitud", hüüavad lapsed.

"Aga isa, miks on vesi jões nii saastatud", küsivad nad.

"Inimesed muudavad vee räpaseks", vastab ta. "Kui puhastame põrandaid, peseme nõusid või käime tualetis, siis saastame vett. See saastatud vesi liigub maa all läbi torude jõkke. See teebki jõe nii mustaks. Ka lehmade ja sigade sõnnik satub mõnikord vette. Inimesed ehitavad tehaseid, kus nad teevad kõike: plastikut, värvi, rauda, elektrit ... Räpane vesi ja mürgid nendest tehastest jõuavad jõkke torude kaudu".

"Isegi tehased, mis teevad kommi ja mänguasju?" Küsib Bert.

"Jah, mõnikord", vastab Lien´i isa.

"Kas inimesed püüavad jõgesid uuesti puhastada?" Küsib Floepje.

"Muidugi", vastab Lien´i isa, "aga seda pole nii lihtne teha. Nad ehitavad suured ümmargused mahutid, kuhu kogu must vesi sisse mahub. Nendes paakides puhastataksegi vesi. Nad panevad uued torud maasse. Nii jõuab köögi ja tualeti must vesi läbi torude mahutisse, mitte jõkke. Peaksime kasutama vähem kraanivett. Ja me ei tohiks kindlasti õli, värvi või mürki vette visata. See kuulub taaskasutuskeskusesse. Tehased peaksid ka oma veed puhastama nii palju kui võimalik enne kui see jõkke voolab. Põllumajandustootjad peaksid oma maadel kasutama vähem sõnnikut. Kui kõik püüavad kõvasti, siis see õnnestub meil! "

„Meie ka püüame kõvasti ning ei viska prügi jõkke“ , ütlevad Lien ja Bert.

„See on hea“ , Floepje naeratab, „siis ei jää ma uuesti haigeks kui ujun vees. Ning samuti mu sõbrad kalad.“

Floepje´le meeldib Lien´iga ja Bert´iga aega veeta. Aga kõige rohkem tahaks ta koju minna. Oma tiiki metsas Sloompje juures, kes tema seljakoti eest hoolitseb ning kes hakkab Floepje pärast muretsema.

Floepje jätab hüvasti Lein´i ja Bert´iga.

„Kas sa tuled veel tagasi?“ küsivad lapsed.

„Jah, muidugi“, vastab Floepje, „me jääme alati headeks sõpradeks ja külastan teid igal aastal. Head aega!“.

Belgium story 1 in Romanian language

Flopi şi apa

În mijlocul unei păduri mari trăieşte un animal ciudat. Numele lui este Floepje. El înoată ca un peşte şi zboară ca o pasăre. Floepje poate deasemenea să alerge dar nu repede. El locuieşte într-un iaz frumos cu apă curate.

Într-o zi Floepje a vrut să meargă într-o aventură. Îşi ia rucsacul, pune mâncare în el şi pleacă. Prietenul său, Sloompje, melcul, merge împreună cu el. După mersul pe jos îndelung, amândoi sunt obositi şi foarte înfometaţi. Ei mănâncă mâncarea din rucsac şi se odihnesc pe iarbă.

-          Nu pot merge mai departe, sunt aşa de obosit, spune Sloompje, mergi fără mine!

-          Nici eu nu mai pot merge, spune Floepje, dar pot zbura. Ce ar trebui să fac cu rucsacul? Este prea greu să-l car în spate când zbor!

-          Voi avea eu grijă de rucsacul tău până te întorci! spune Sloompje.

-          Bine, zâmbeşte Floepje, voi găsi eu ceva de mâncare de-a lungul drumului.

Îşi întinde aripile şi zboară sus spre cer. El zboară departe, dincolo de pădure. Deodată, el vede casele oamenilor. Un sat întreg. De-a lungul satului, este un râu mic.

-          Yippee! striga Floepje. Ce bine! Voi face o bălăceală straşnică în apă!

El se scufundă în apă şi înoată şi înoată şi îi place mult. Deodată, un peşte trece pe lângă el.

-          Bună ziua, domnule peşte, ce mai faceţi? a întrebat Floepje.

-          Rău, spune peştele. Sunt bolnav. Apa nu este sănătoasă aici, este murdară.

-          Oh, nu! Strigă Floepje. Îmi place aici!

Floepje înotă mai departe cu bucurie, când deodată, a început să-l doară capul şi stomacul şi avea o măncarime puternică la ochi. Îl durea totul şi abia dacă mai putea să se mişte. S-a ridicat la suprafaţa apei să ia un pic de aer. S-a ţinut de iarba care creştea pe malul râului şi a ieşit:

-          Ajutaţi-mă, sunt aşa de bolnav, mor! a plâns Floepje.

Din fericire, Bert şi Lien treceau pe acolo. După şcoală, ei merg întotdeauna către casă, pe malul apei.

-          Priveşte! strigă Bert. Văd un animal mic. Merg să-l iau.

-          Ai grija! spune Lien. Uite, leagă-ţi coarda mea în jurul burticii, aşa nu vei cădea în apă.

Bert îşi leagă capătul corzii în jurul burticii şi Liens leagă celălalt capăt de un copac. Bert se apropie cu grijă de malurile râului. Îl pescuieşte pe Floepje din apă cu propria şapcă.

-          Uraa! E salvat! aplaudă Bert.

-          Mulţumesc! spune Floepje. Sunt aşa de bolnav de la apa murdară! Cine mă poate vindeca?

-          Haide să mergem la tatăl meu! spune Lien. El lucrează la comunitatea flamandă de mediu. Ei încearcă să cureţe apa murdară. El ne va ajuta.

Copiii aleargă la tatăl lui Lien cu Floepje. Tatăl ei aduce un castron cu apă curată şi câteva plante de apă. Lien îl pune pe Floepje în castron.

-          Odihneşte-te acum! spune ea şi-I dă un pupic lui Floepje.

În ziua următoare, Floepje se simte mult mai bine.

-          Uraa! Micul nostru prieten este vindecat, au strigat copiii.

-          Tată, cum de este apa din râu aşa de murdară?

-          Oamenii fac apa murdară, a răspuns el. Când spălăm podelele ori vasele, sau mergem la toaletă, noi poluăm apa. Această apă murdară trece prin conducta de sub pământ, în râu. Asta face ca râul să fie atât de mizerabilă! Deasemenea, bălegarul de la vaci şi de la porci ajunge uneori în apă. Oamenii construiesc fabrici unde produc orice: plastic, vopsea, fier, electricitate…Apa murdară şi otrăva de la aceste fabrici ajunge deasemenea prin conducte în râu.

-          Chiar şi acele fabrici care produc bomboane şi jucării? întreabă Bert.

-          Chiar şi acelea câteodată, raspunde tatăl lui Lien.

-          Încearcă oamenii să facă din nou apa râurilor curată? întreabă Floepje.

-          Sigur, dar asta nu se face aşa uşor, spune tatăl lui Liens. Ei construiesc rezervoare mari rotunde unde intră toată apa murdară. În acele rezervoare apa este curăţată. Ei pun conducte noi în pământ. În acest fel, apa murdară de la bucătărie şi de la toaletă intră mai întâi în rezervoare în loc să curgă direct în râu.

Noi, ar trebui să folosim cât mai puţină apă de la robinet şi cu siguranţă nu ar trebui să aruncăm în apă vopsea sau otravă. Asta aparţine centrului de reciclare. Fabricile ar trebui deasemenea să-şi cureţe apele cât de mult posibil înainte de a o arunca în râu. Agricultorii ar trebui să folosească câţ mai puţine îngrăşăminte pe pământul lor. Dacă toată lumea încearcă din greu, vom reuşi!

-          Noi, deasemenea putem încerca să nu aruncăm gunoaie în râu! spun Lien şi Bert

-          Asta-i bine! zâmbeşte Floepje. Nu mă voi mai înbolnăvi când voi înota în apă şi nici prietenii mei, peştii.

Lui Floepje îi place să-şi petreacă timpul cu Lien şi Bert, dar cel mai mult el vrea să plece acasă la iazul său din pădure, la Sloompje care are încă grijă de rucsacul său şi începu să fie îngrijorat în privinţa lui Sloompje.... Aşa că, Floepje îşi ia rămas bun de la Lien şi Bert.

-          Te vei mai întoarce?îl întreabă copiii.

-          Desigur! spune Foepje. Vom rămâne buni prieteni şi vă voi vizita în fiecare an. LA REVEDERE!