Baba Dochia
Se
spune că odată demult traia intr-un sat o femeie foarte harnica dar si rea la
inima, pe nume Dochia. Ea avea un fiu numit Dragobete, care era mândria ei. Dar
intr-o zi Dragobete s-a casatorit cu o fata fara acordul Dochiei.
Manioasa
pe hotararea fiului, Dochia o trimise pe nora ei, intr-o zi de iarna, pe la
sfarsitul lunii februarie, in padure sa spele niste gheme negre de lana la rau,
cerandu-i sa nu se intoarca acasa pana ce lana nu va deveni alba.
Fata
a incercat sa albeasca lana dar aceasta nu-si schimba deloc culoarea. Disperata
si cu mainile inghetate dela apa rece a raului, fata a inceput sa planga
gandindu-se ca nu se va mai putea intoarce niciodata acasa sa-si vada sotul.
Dar deodata, un om batran aparu si ii dadu o floare spunandu-i sa o puna in apa
si sa spele lana cu ea. Din moment ce a spalat lana cum i-a spus batranul,
aceasta s-a albit si fata s-a intors fericita acasa.
Cand
Dochia a auzit povestea fetei s-a infuriat si a crezut ca a venit primavara din
moment ce omul, numit de fata Martisor, a putut sa daruiasca flori.
Ea
s-a grabit sa coaca noua cuptoare de paine si a plecat la munte cu oile,
imbracata cu noua cojoace de lana. Cum vremea se schimba repede dela rece la
cald Dochia a inceput sa manance in fiecare zi cate o paine si sa lepede cate
un cojoc, tot asa unul cate unul pana la ultimul. Dar vremea s-a schimbat din
nou, devenind din ce in ce mai rece, si Dochia nu mai avea nici un cojoc care
sa o incalzeasca in cea de-a noua zi. Si astfel a fost pedepsita pentru
sufletul ei rau.
De atunci, primele noua zile ale
lunii martie sunt considerate zilele unui nou inceput (primavara) sau Zilele
Babei Dochia, deoarece in aceste zile, vremea este tot asa de imprevizibila cum
a fost si Dochia.
No comments:
Post a Comment