Belgium story 1 in Romanian language

Flopi şi apa

În mijlocul unei păduri mari trăieşte un animal ciudat. Numele lui este Floepje. El înoată ca un peşte şi zboară ca o pasăre. Floepje poate deasemenea să alerge dar nu repede. El locuieşte într-un iaz frumos cu apă curate.

Într-o zi Floepje a vrut să meargă într-o aventură. Îşi ia rucsacul, pune mâncare în el şi pleacă. Prietenul său, Sloompje, melcul, merge împreună cu el. După mersul pe jos îndelung, amândoi sunt obositi şi foarte înfometaţi. Ei mănâncă mâncarea din rucsac şi se odihnesc pe iarbă.

-          Nu pot merge mai departe, sunt aşa de obosit, spune Sloompje, mergi fără mine!

-          Nici eu nu mai pot merge, spune Floepje, dar pot zbura. Ce ar trebui să fac cu rucsacul? Este prea greu să-l car în spate când zbor!

-          Voi avea eu grijă de rucsacul tău până te întorci! spune Sloompje.

-          Bine, zâmbeşte Floepje, voi găsi eu ceva de mâncare de-a lungul drumului.

Îşi întinde aripile şi zboară sus spre cer. El zboară departe, dincolo de pădure. Deodată, el vede casele oamenilor. Un sat întreg. De-a lungul satului, este un râu mic.

-          Yippee! striga Floepje. Ce bine! Voi face o bălăceală straşnică în apă!

El se scufundă în apă şi înoată şi înoată şi îi place mult. Deodată, un peşte trece pe lângă el.

-          Bună ziua, domnule peşte, ce mai faceţi? a întrebat Floepje.

-          Rău, spune peştele. Sunt bolnav. Apa nu este sănătoasă aici, este murdară.

-          Oh, nu! Strigă Floepje. Îmi place aici!

Floepje înotă mai departe cu bucurie, când deodată, a început să-l doară capul şi stomacul şi avea o măncarime puternică la ochi. Îl durea totul şi abia dacă mai putea să se mişte. S-a ridicat la suprafaţa apei să ia un pic de aer. S-a ţinut de iarba care creştea pe malul râului şi a ieşit:

-          Ajutaţi-mă, sunt aşa de bolnav, mor! a plâns Floepje.

Din fericire, Bert şi Lien treceau pe acolo. După şcoală, ei merg întotdeauna către casă, pe malul apei.

-          Priveşte! strigă Bert. Văd un animal mic. Merg să-l iau.

-          Ai grija! spune Lien. Uite, leagă-ţi coarda mea în jurul burticii, aşa nu vei cădea în apă.

Bert îşi leagă capătul corzii în jurul burticii şi Liens leagă celălalt capăt de un copac. Bert se apropie cu grijă de malurile râului. Îl pescuieşte pe Floepje din apă cu propria şapcă.

-          Uraa! E salvat! aplaudă Bert.

-          Mulţumesc! spune Floepje. Sunt aşa de bolnav de la apa murdară! Cine mă poate vindeca?

-          Haide să mergem la tatăl meu! spune Lien. El lucrează la comunitatea flamandă de mediu. Ei încearcă să cureţe apa murdară. El ne va ajuta.

Copiii aleargă la tatăl lui Lien cu Floepje. Tatăl ei aduce un castron cu apă curată şi câteva plante de apă. Lien îl pune pe Floepje în castron.

-          Odihneşte-te acum! spune ea şi-I dă un pupic lui Floepje.

În ziua următoare, Floepje se simte mult mai bine.

-          Uraa! Micul nostru prieten este vindecat, au strigat copiii.

-          Tată, cum de este apa din râu aşa de murdară?

-          Oamenii fac apa murdară, a răspuns el. Când spălăm podelele ori vasele, sau mergem la toaletă, noi poluăm apa. Această apă murdară trece prin conducta de sub pământ, în râu. Asta face ca râul să fie atât de mizerabilă! Deasemenea, bălegarul de la vaci şi de la porci ajunge uneori în apă. Oamenii construiesc fabrici unde produc orice: plastic, vopsea, fier, electricitate…Apa murdară şi otrăva de la aceste fabrici ajunge deasemenea prin conducte în râu.

-          Chiar şi acele fabrici care produc bomboane şi jucării? întreabă Bert.

-          Chiar şi acelea câteodată, raspunde tatăl lui Lien.

-          Încearcă oamenii să facă din nou apa râurilor curată? întreabă Floepje.

-          Sigur, dar asta nu se face aşa uşor, spune tatăl lui Liens. Ei construiesc rezervoare mari rotunde unde intră toată apa murdară. În acele rezervoare apa este curăţată. Ei pun conducte noi în pământ. În acest fel, apa murdară de la bucătărie şi de la toaletă intră mai întâi în rezervoare în loc să curgă direct în râu.

Noi, ar trebui să folosim cât mai puţină apă de la robinet şi cu siguranţă nu ar trebui să aruncăm în apă vopsea sau otravă. Asta aparţine centrului de reciclare. Fabricile ar trebui deasemenea să-şi cureţe apele cât de mult posibil înainte de a o arunca în râu. Agricultorii ar trebui să folosească câţ mai puţine îngrăşăminte pe pământul lor. Dacă toată lumea încearcă din greu, vom reuşi!

-          Noi, deasemenea putem încerca să nu aruncăm gunoaie în râu! spun Lien şi Bert

-          Asta-i bine! zâmbeşte Floepje. Nu mă voi mai înbolnăvi când voi înota în apă şi nici prietenii mei, peştii.

Lui Floepje îi place să-şi petreacă timpul cu Lien şi Bert, dar cel mai mult el vrea să plece acasă la iazul său din pădure, la Sloompje care are încă grijă de rucsacul său şi începu să fie îngrijorat în privinţa lui Sloompje.... Aşa că, Floepje îşi ia rămas bun de la Lien şi Bert.

-          Te vei mai întoarce?îl întreabă copiii.

-          Desigur! spune Foepje. Vom rămâne buni prieteni şi vă voi vizita în fiecare an. LA REVEDERE!