Flopi şi apa
În mijlocul unei păduri
mari trăieşte un animal ciudat. Numele lui este Floepje. El înoată ca un peşte
şi zboară ca o pasăre. Floepje poate deasemenea să alerge dar nu repede. El
locuieşte într-un iaz frumos cu apă curate.
Într-o zi Floepje a vrut
să meargă într-o aventură. Îşi ia rucsacul, pune mâncare în el şi pleacă.
Prietenul său, Sloompje, melcul, merge împreună cu el. După mersul pe jos
îndelung, amândoi sunt obositi şi foarte înfometaţi. Ei mănâncă mâncarea din
rucsac şi se odihnesc pe iarbă.
-
Nu
pot merge mai departe, sunt aşa de obosit, spune Sloompje, mergi fără mine!
-
Nici
eu nu mai pot merge, spune Floepje, dar pot zbura. Ce ar trebui să fac cu
rucsacul? Este prea greu să-l car în spate când zbor!
-
Voi
avea eu grijă de rucsacul tău până te întorci! spune Sloompje.
-
Bine,
zâmbeşte Floepje, voi găsi eu ceva de mâncare de-a lungul drumului.
Îşi întinde aripile şi
zboară sus spre cer. El zboară departe, dincolo de pădure. Deodată, el vede
casele oamenilor. Un sat întreg. De-a lungul satului, este un râu mic.
-
Yippee!
striga Floepje. Ce bine! Voi face o bălăceală straşnică în apă!
El se scufundă în apă şi
înoată şi înoată şi îi place mult. Deodată, un peşte trece pe lângă el.
-
Bună
ziua, domnule peşte, ce mai faceţi? a întrebat Floepje.
-
Rău,
spune peştele. Sunt bolnav. Apa nu este sănătoasă aici, este murdară.
-
Oh,
nu! Strigă Floepje. Îmi place aici!
Floepje înotă mai
departe cu bucurie, când deodată, a început să-l doară capul şi stomacul şi
avea o măncarime puternică la ochi. Îl durea totul şi abia dacă mai putea să se
mişte. S-a ridicat la suprafaţa apei să ia un pic de aer. S-a ţinut de iarba
care creştea pe malul râului şi a ieşit:
-
Ajutaţi-mă,
sunt aşa de bolnav, mor! a plâns Floepje.
Din fericire, Bert şi
Lien treceau pe acolo. După şcoală, ei merg întotdeauna către casă, pe malul apei.
-
Priveşte!
strigă Bert. Văd un animal mic. Merg să-l iau.
-
Ai
grija! spune Lien. Uite, leagă-ţi coarda mea în jurul burticii, aşa nu vei
cădea în apă.
Bert îşi leagă capătul
corzii în jurul burticii şi Liens leagă celălalt capăt de un copac. Bert se
apropie cu grijă de malurile râului. Îl pescuieşte pe Floepje din apă cu
propria şapcă.
-
Uraa!
E salvat! aplaudă Bert.
-
Mulţumesc!
spune Floepje. Sunt aşa de bolnav de la apa murdară! Cine mă poate vindeca?
-
Haide
să mergem la tatăl meu! spune Lien. El lucrează la comunitatea flamandă de
mediu. Ei încearcă să cureţe apa murdară. El ne va ajuta.
Copiii aleargă la tatăl
lui Lien cu Floepje. Tatăl ei aduce un castron cu apă curată şi câteva plante
de apă. Lien îl pune pe Floepje în castron.
-
Odihneşte-te
acum! spune ea şi-I dă un pupic lui Floepje.
În ziua
următoare, Floepje se simte mult mai bine.
-
Uraa!
Micul nostru prieten este vindecat, au strigat copiii.
-
Tată,
cum de este apa din râu aşa de murdară?
-
Oamenii
fac apa murdară, a răspuns el. Când spălăm podelele ori vasele, sau mergem la
toaletă, noi poluăm apa. Această apă murdară trece prin conducta de sub pământ,
în râu. Asta face ca râul să fie atât de mizerabilă! Deasemenea, bălegarul de
la vaci şi de la porci ajunge uneori în apă. Oamenii construiesc fabrici unde
produc orice: plastic, vopsea, fier, electricitate…Apa murdară şi otrăva de la
aceste fabrici ajunge deasemenea prin conducte în râu.
-
Chiar
şi acele fabrici care produc bomboane şi jucării? întreabă Bert.
-
Chiar
şi acelea câteodată, raspunde tatăl lui Lien.
-
Încearcă
oamenii să facă din nou apa râurilor curată? întreabă Floepje.
-
Sigur,
dar asta nu se face aşa uşor, spune tatăl lui Liens. Ei construiesc rezervoare
mari rotunde unde intră toată apa murdară. În acele rezervoare apa este
curăţată. Ei pun conducte noi în pământ. În acest fel, apa murdară de la
bucătărie şi de la toaletă intră mai întâi în rezervoare în loc să curgă direct
în râu.
Noi, ar trebui să folosim cât mai puţină apă de la
robinet şi cu siguranţă nu ar trebui să aruncăm în apă vopsea sau otravă. Asta
aparţine centrului de reciclare. Fabricile ar trebui deasemenea să-şi cureţe
apele cât de mult posibil înainte de a o arunca în râu. Agricultorii ar trebui
să folosească câţ mai puţine îngrăşăminte pe pământul lor. Dacă toată lumea
încearcă din greu, vom reuşi!
-
Noi,
deasemenea putem încerca să nu aruncăm gunoaie în râu! spun Lien şi Bert
-
Asta-i
bine! zâmbeşte Floepje. Nu mă voi mai înbolnăvi când voi înota în apă şi nici
prietenii mei, peştii.
Lui Floepje îi place
să-şi petreacă timpul cu Lien şi Bert, dar cel mai mult el vrea să plece acasă
la iazul său din pădure, la Sloompje care are încă grijă de rucsacul său şi
începu să fie îngrijorat în privinţa lui Sloompje.... Aşa că, Floepje îşi ia
rămas bun de la Lien şi Bert.
-
Te
vei mai întoarce?îl întreabă copiii.
-
Desigur!
spune Foepje. Vom rămâne buni prieteni şi vă voi vizita în fiecare an. LA
REVEDERE!
Abordarea probelor de mediu inca de la gradinita mi se pare o idee minunata. Un mediu curat inseamna sanatate in primul rand apoi buna dispozitie, fericire si nu in ultimul rand energie fizica. Avem mare nevoie!!! Mult succes in insusirea temei! Cu drag, Maura Ignat
ReplyDeleteMultumim!
Delete